Originea Anului Nou și tradițiile moștenite de la strămoșii noștri


Anul Nou, denumit şi Sânvasâiu sau Crăciunul Mic este pentru români o sărbătoare laică, cu puţine conotaţii religioase, care marchează noul an civil – fiindcă anul nou bisericesc începe la 1 septembrie.

Zilele pe care le trăim însă fac din sărbătorirea Anului Nou un prilej numai bun de sărbătoare și speranță. Ne dorim să încheiem al doilea an de pandemie cu credința că vin vremuri bune, visăm la normalitate și la siguranță. Poate de aceea obiceiurile și tradițiile moștenite sau împrumutate de la alte popoare au o semnificație mai mare anul acesta.

„Îngropatul Anului” este marcat de multe semnificații cele mai multe păgâne. Anul Nou, cu toate tradițiile pe care associate este perceput ca un moment de renovare a timpului, de alungare a spiritelor rele.

Există multe tradiții și obiceiuri pe care le poți urma de Anul Nou:

Sărbătoarea Noului An are o vechime de 4000 de ani

Vechii babilonieni sunt primii care au celebrat Anul Nou. Anul nou începea în momentul apariţiei lunii noi după echinocţiul de primăvară, care cădea de regulă în perioada 23-25 martie, dupa actualul calendar şi care coincidea cu începerea anotimpului renaşterii, al semănatului şi al înfloririi.

Romanii serbau calendele care se întindeau pe durata a trei zile. Oamenii își făceau cadouri simbolice. Românii și-au făcut propriile tradiții prilejuite de Anul Nou. Pluguşorul, sorcova, buhaiul, vasilca, jocurile mimice cu măşti de animale sau personaje ţărăneşti, Vergelul, Capra, Ursul, Căiuţii, Cerbul, Berea, Ţurca, Brezaia sau Caledarul de ceapă, sunt câteva dintre acestea.

Fetele nemăritate încearcă, urmare a unor credinţe sau superstiţii, să vadă, la cumpăna dintre ani, cum ar putea arăta alesul.

Sorcova – este unul dintre cele mai des întâlnite obiceiuri de Anul Nou, practicat mai ales de copii, care se adună în cete şi, în prima zi a anului, pleacă, mai ales pe la casele cunoscuţilor

Capra – sau jocul caprei, este întruchiparea unui animal care a simbolizat personificarea prolificităţii zoologice şi fertilităţii telurice.

Ursul – este un joc bazat pe cultul ursului, moştenit de la geto-daci, care îl venerau ca pe un animal sacru. Forma capului de urs se obţine întinzând o piele de viţel sau de miel peste o găleată metalică, iar de la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos, deşi la origini se folosea chiar o blană de urs.

Exit mobile version