Istorii cu domni și domnițe. Pe ruinele cui s-a ridicat Palatul Culturii din Iași

• Pe 8 octombrie 1434 este cea mai veche atestare scrisă a Curţii Domneşti de la Iași
• Tot pe 8 octombrie 1408 a fost atestat prima dată orașul Iași
• Curtea domnească a fost distrusă în 1775, iar în locul ei este Palatul Culturii

Pe 8 octombrie 1408 a fost atestat pentru prima dată dulcele târg. Douăzeci și șase de ani mai târziu a apărut și Curtea Domnească.

De ce vreau să-ți vorbesc despre asta? Pentru că în locul ei a fost construită mândrețea de Palat al Culturii. Pe care, dacă nu l-ai vizitat, trebuie neapărat s-o faci!

„Domnul venea din când în când, pe vremea aceea nu se putea conduce ţara dintr-o singură reşedinţă. Făcea deplasări în diverse oraşe cu toată curtea după el. Era o curte mai mare în care puteau să intre curtenii care veneau la judecata domnească sau pentru diverse ceremonii, dar exista o incintă mai mică unde doar domnul putea să intre călare”, a spus istoricul Sorin Iftimi.

În faţa fostei Curţi Domneşti erau judecaţi sau executați oamenii care încălcau legea. Acum este una dintre cele mai frumoase zone din oraş, vin turişti, oamenii îşi dau întâlniri, se plimbă sau se relaxează.

Acum, în acel loc, este punctul zero al orașului. Peisajul e completat de ansamblul Palas care are un mall, clădiri de birouri și un parc superb.

Ana-Maria Catană are 19 ani şi este studentă la medicină. Una dintre cele mai puternice amintiri e de-aici.

„Fiind în contextul pandemiei noi nu am avut banchet sau curs festiv şi palatul a fost ultimul loc în care ne-am văzut toată generaţia. Am făcut pozele de final de an acolo. A fost finalul de care n-am avut parte, a fost un moment de suflet”, a spus Ana Maria Catană.

Ca să vezi ce înseamnă o clădire cu istorie, romantism și poveste în spate. A câștigat un loc nu doar în inima tinerei de 19 ani, ci și în memoria lui Florin, un muzeograf de 49 de ani.

„Când eram mic veneam aici cu plăcere, chiar în dreapta era un dud frumos, cu bicicleta, dude. Fugeam de jur împrejur şi întâlniri romantice cu o domnişoară care studia violoncel”, își aminteste muzeograful Florin Ungureanu.