• Ion Cristoiu: Joi, 28 aprilie 2022, nitam-nisam, Joe Biden cere Congresului un ajutor dat Ucrainei de 33 de miliarde de dolari justificîndu-l prin necesitatea ca americanii să nu stea deoparte şi să consume hamburgheri, ci să strîngă cureaua pentru a-i ajuta pe ucraineni „să facă faţă invaziei ruseşti”.
  • Ion Cristoiu: Păi, ucrainenii trebuie să facă faţă invaziei ruseşti de vreo două luni. De ce solicită acum Joe Biden, în chip dramatic, 33 de miliarde de dolari? Întrebare legitimă – repet – cîtă vreme, cu excepţia Sudului, Ucraina îşi revine la normal, ruşii potrivit tot americanilor, au fost nu înfrînţi, ci umiliţi, iar sancţiunile sînt pe cale să îngenuncheze Rusia?
  • Ion Cristoiu: Răspunsul e simplu: Joe Biden n-a cerut Congresului 33 de miliarde de dolari pentru ca Ucraina să facă faţă invaziei ruseşti, ci pentru ca America să facă faţă Războiului cu Federaţia Rusă.

Evenimentul principal nu doar al zilei, dar şi al ultimei perioade îl reprezintă solicitarea adresată de Joe Biden Congresului de a aproba un ajutor financiar pentru Ucraina de 33 de miliarde de dolari, din care 20 de miliarde pentru asistenţă militară, adică armament, muniţie, antrenarea militarilor ucraineni în SUA, trimiterea de specialişti pe cîmpul de luptă pentru mînuirea armamentului sofisticat, pe care nu-l pot mînui ucrainenii, întreţinerea maşinăriei de propagandă de război.

În cartea sa, America paralizată, Donald Trump dădea curs plîngerilor americane privind starea dezastruoasă a infrastructurii şi a lucrărilor publice din SUA. În acest context, pare straniu că un preşedinte Democrat, teoretic de Stînga, să ceară Congresului să ia de la autostrăzi, de la Spitale, de la Educaţie, de la Sănătate suma de 33 de miliarde de dolari pentru a ajuta Ucraina în Războiul cu Federaţia Rusă. Pare ciudată această solicitare şi pentru că motivarea ei din discursul ţinut de preşedinte n-a fost convingătoare:

„Tocmai am semnat o solicitare către Congres pentru asistenţă economică, umanitară şi de securitate cu scopul de a ajuta Ucraina să contracareze în continuare agresiunea lui Putin, într-un moment decisiv. Avem nevoie de această lege pentru a susţine Ucraina în lupta sa pentru libertate. Aliaţii noştri din NATO, partenerii noştri din UE îşi vor acoperi cota parte din costuri, însă trebuie să ne îndeplinim şi noi rolul în conducerea alianţei. Costul acestor lupte nu este unul ieftin, dar dacă întoarcem spatele în faţa acestei agresiuni va fi şi mai costisitor. Putem să-i ajutăm pe ucraineni să-şi apere ţara sau putem să stăm deoparte pe măsură ce ruşii continuă cu atrocităţile şi agresiunile în Ucraina. În fiecare zi ucrainenii plătesc acest preţ cu vieţile lor, luptă. Deci trebuie să contribuim cu arme, cu muniţie, cu bani, cu suport economic pentru a le arăta că sacrificiul lor are un scop şi pentru a putea să continue lupta. Acest ajutor trebuie să fie aprobat cît mai curînd.”

Recomandări

MUSIC HEALS THE SOUL
CE RESTAURANTE SUNT PREMIATE ÎN SUA?
LIMERANȚA ASCUNDE PROBLEME DIN TRECUT
TU CÂT TIMP PETRECI PE TELEFON?
TU BEI CAFEA? IATĂ CE AR TREBUI SĂ ȘTII

Războiul din Ucraina durează de două luni. În toată această perioadă au fost multe momente cînd Joe Biden putea cere Congresului să ia 33 de miliarde de la Bugetul alimentat de cetăţenii americani pentru a-i ajuta pe ucraineni „să contracareze agresiunea lui Putin”, „să lupte pentru libertate”, „să-şi apere ţara”. N-au fost ceruţi aceşti bani nici imediat după declanşarea Invaziei, nici după ce Volodîmîr Zelenski a ţipat că ruşii vor să-l ucidă, nici cînd sirenele şuierau la Kiev, nici cînd presa americană (căreia, în chip ciudat, Joe Biden, om al Puterii pe care presa trebuie s-o vegheze, i-a mulţumit pentru ajutorul în Război) suna alarma că „la noapte Kievul va fi cucerit”.

Între timp, ruşii au plecat de lîngă Kiev şi s-au concentrat asupra a ceea ce a fost de la început obiectivul intervenţiei:

Cucerirea litoralului Mării Negre astfel încît Crimeea să iasă din izolarea de pînă acum de teritoriul Federaţiei Ruse.

Pînă la această mişcare strategică, oficialităţile americane, puternic sprijinite de CNN-ul transformat în televiziune de război, au susţinut de dimineaţa pînă seara că Armata Rusă a suferit un eşec în încercarea de a cuceri Kievul şi, mai ales, de a răsturna regimul Zelenski, că din punct de vedere moral militarii ruşi sînt la pămînt, că jefuiesc magazine pentru a mînca hrana destinată pisicilor, că se predau cu miile. Ucrainenii au fost prezentaţi sub semnul zicerii. În fiecare pensionară ucraineană stă fără ca aceasta să fi ştiut pînă acum un Rambo.

Repet, mutarea ruşilor spre Sud n-a fost prezentată ca un efort de îndeplinire a obiectivului iniţial al agresiunii, ci drept o retragere ruşinoasă, cu coada între picioare. Deşi, de ceva timp, propaganda de război ucraineană nu ne mai proclamă nimic despre ce se întîmplă în Sud, judecînd după ce a spus pînă acum despre ruşi, ne-am putea imagina că, umiliţi lîngă Kiev, ruşii s-au retras în Sud ca să poată suspina în voie.

Joi, 28 aprilie 2022, nitam-nisam, Joe Biden cere Congresului un ajutor dat Ucrainei de 33 de miliarde de dolari justificîndu-l prin necesitatea ca americanii să nu stea deoparte şi să consume hamburgheri, ci să strîngă cureaua pentru a-i ajuta pe ucraineni să facă faţă invaziei ruseşti”.

Păi, ucrainenii trebuie să facă faţă invaziei ruseşti de vreo două luni. De ce solicită acum Joe Biden, în chip dramatic, 33 de miliarde de dolari?

Întrebare legitimă – repet – cîtă vreme, cu excepţia Sudului, Ucraina îşi revine la normal, ruşii potrivit tot americanilor, au fost nu înfrînţi, ci umiliţi, iar sancţiunile sînt pe cale să îngenuncheze Rusia?

Răspunsul e simplu:

Joe Biden n-a cerut Congresului 33 de miliarde de dolari pentru ca Ucraina să facă faţă invaziei ruseşti, ci pentru ca America să facă faţă Războiului cu Federaţia Rusă.

Discursul nu poate fi înţeles dacă nu ne raportăm la trei momente capitale petrecute în ultima vreme:

1) Declaraţiile oficialilor americani că scopul implicării SUA în Războiul din Ucraina nu e sprijinirea Ucrainei ca să-şi păstreze suveranitatea şi independenţa, ci înfrîngerea militară şi economică a Rusiei.

Altfel spus, implicarea economică şi militară făţişă a SUA stă sub semnul folosirii Ucrainei pentru înfrîngerea Rusiei. Aşa cum am mai scris, America a angajat cu Federaţia Rusă chiar din 24 februarie 2022, un război, să-i spunem, semi-cald. Nu e nici Război Rece (pentru că se implică făţiş în înarmarea unei ţări), nici cald, pentru că soldaţii americani nu-şi riscă viaţa pe cîmpul de luptă. Cei care-şi riscă viaţa sînt ucrainenii. Vorba aia:

America va lupta împotriva Rusiei pînă la ultimul ucrainean.

Orice am spune, armele trimise de SUA vor fi mînuite de ucraineni. Şi nu în poligon, ci pe cîmpul de luptă! Unde, din cîte se ştie, se mai şi moare.

2) Constituirea oficială a Coaliţiei multinaţionale împotriva Rusiei.

La Reuniunea de la baza militară din Germania au fost convocate de către America şi state care nu sînt membre NATO.

De ce?

Pentru a înlesni implicarea militară a ţărilor membre NATO în Războiul din Ucraina fără a mai fi nevoie de o decizie colectivă a NATO. Prin constituirea Coaliţiei, care se va reuni o dată pe lună, NATO a fost împinsă în plan secund. Nu numai pentru că implicarea ţărilor membre NATO să nu mai fie supusă organismelor colective ale NATO, dar şi pentru a nu da ruşilor posibilitatea să susţină că se bat cu NATO.

Şmecheria a fost folosită de SUA în cazul invadării Irakului. Deşi armata americană era suficientă pentru a cuceri Irakul, SUA au alcătuit o Coaliţie multinaţională mai mult de faţadă decît de dragul nevoilor militare. Invadarea Irakului, răsturnarea regimului şi spînzurarea conducătorilor irakieni urma să aparţină unei Coaliţii multinaţionale şi nu Americii.

La fel şi acum.

Pentru ca nu cumva să se creadă că NATO a declarat Război Rusiei, implicarea militară pe cîmpul de luptă aparţine unei Coaliţii fără nici o legătură cu NATO. Germania, România, Polonia, Bulgaria, Franţa, ca să dăm doar cîteva exemple, trimit armament Ucrainei nu ca membre NATO, ci ca membre ale Coaliţiei multinaţionale.

3. Replica lui Vladimir Putin din discursul din faţa Senatului Rusiei potrivit căreia Rusia are arme pe care le-a ţinut deoparte pînă acum. Replică din care înţelegem că Rusia ştie că Războiul din Ucraina e partea întîi, clasică, a Războiului cu America şi sateliţii acesteia, un Război în care ambele părţi sînt tentate să folosească arma nucleară, fie şi pentru a scăpa de ceea ce ele numesc Complexul Apocalipsei.

Constituirea oficială a Coaliţiei, urmînd declaraţiilor făcute de oficialii americani, replica lui Vladimir Putin ne explică Discursul lui Joe Biden.

Venit după declaraţiile unor înalţi funcţionari, Discursul are semnificaţia unei recunoaşteri oficiale că Federaţia Rusă se bate cu o Coaliţie multinaţională condusă de America.

Joe Biden a cerut Congresului 33 de miliarde de dolari pentru Războiul dintre SUA şi Rusia şi nu pentru Războiul dintre Ucraina şi Rusia.

La un moment dat, Joe Biden anunţă:

„Săptămâna viitoare mă voi afla la Alabama, pentru a vizita o fabrică Lockheed Martin, care produce rachetele Javelin pe care le trimitem în Ucraina, şi să mulţumesc muncitorilor americani, să le mulţumesc pentru că produc armele care opresc avansul ruşilor în oraşele ucrainene, precum Kiev. Munca lor din greu a jucat un rol critic în a se asigura că Putin eşuează în Ucraina.”

Se anunţi public faptul că vei merge la o fabrică de rachete şi nu la una de medicamente, rachete care vor fi date ucrainenilor ca să omoare militari ruşi şi, mai mult, că vei mulţumi muncitorilor că fac nu ciocolată, nu lapte praf, nu medicamente, nu autostrăzi, spitale şi şcoli, ci arme pentru a fi folosite împotriva ruşilor, ce altceva poate însemna asta decît recunoaşterea oficială că America se află în Război cu Federaţia Rusă?

N. B. Ironia sorţii.

Donald Trump, prezentat de presa americană drept un zurliu, ba chiar şi drept un iresponsabil, gata în orice moment să tîrască America şi planeta într-un nou Război mondial, a ţinut deoparte America de orice Război, fie acesta şi local, în timp ce seriosul, responsabilul, înţeleptul Joe Biden a antrenat America şi Occidentul într-un război cu mari riscuri pentru supravieţuirea rasei umane.

Şi asta în doar doi ani de mandat.

Şi cînd te gîndeşti că mai are la dispoziţie încă doi ani!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Partenerii noștri