Algoritmii îți fac din rock și manele și din amândouă muzică bisericească

• O analiză computațională spulberă stereotipurile muzicale naționale și apropie lirica rock, manele și muzica bisericească.
• Inteligența artificială descoperă afinități lingvistice surprinzătoare între rock și manele dar și muzica bisericească.
• Muzica românească, oglindită în oglinda algoritmilor, dezvăluie dinamici culturale profunde.

Într-o societate în care genurile muzicale sunt adesea delimitate de ziduri invizibile, construite din preferințe estetice, preconcepții culturale și un strat dens de stereotipuri, un studiu recent vine să zdruncine din temelii percepțiile tradiționale. Cine ar fi crezut că rockul românesc, simbol al nonconformismului și al unei anumite „rebelii occidentale”, ar putea avea mai multe în comun, la nivel lingvistic, cu manelele sau chiar cu muzica de biserică, decât cu hip-hopul?

Această constatare, la fel de surprinzătoare pe cât este de provocatoare, provine dintr-o cercetare pionieră în România, condusă de Erik-Robert Kovacs și Ștefan Baghiu. Folosind inteligența artificială pentru a diseca versurile a mii de piese, studiul propune o nouă paradigmă de înțelegere a modului în care limbajul, dincolo de melodie și ritm, poartă amprenta inconfundabilă a genurilor muzicale, reflectând adâncimi culturale insesizabile auzului uman.

Algoritmul ca etnomuzicolog: o metodologie inovatoare

Pentru a ajunge la aceste concluzii contraintuitive, Erik-Robert Kovacs, de la Academia de Studii Economice, și Ștefan Baghiu, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, au demarat o analiză computerizată fără precedent în peisajul românesc. Baza de date a cuprins aproximativ 14.000 de texte de piese românești, colectate de pe platforme web și clasificate pe genuri (Rock, Pop, Folk, Manele, Hip-Hop, Muzică Religioasă). „Inteligența artificială poate identifica genurile muzicale exclusiv prin analiza textelor pieselor, fără să «audă» muzica”, au demonstrat cercetătorii.

Prin aplicarea tehnicilor de procesare a limbajului natural (NLP), ei au extras și analizat 17 trăsături lingvistice — prozodice, stilistice, sintactice și afective. Mai mult, pentru a asigura acuratețea analizei emoționale, a fost adaptată și îmbunătățită o bibliotecă existentă pentru limba română (SentiLex), crescând precizia cu aproximativ 25%. Această abordare metodologică riguroasă a permis algoritmului, un model de regresie logistică, să identifice tipare lingvistice distinctive, deschizând o fereastră inedită către structurile invizibile ale limbajului muzical.

Paradoxul lingvistic: când rockul și manelele dansează împreună

Una dintre cele mai uimitoare descoperiri ale studiului „Clasificarea genurilor muzicale folosind caracteristici prozodice, stilistice, sintactice și bazate pe sentiment” este că, la nivel lingvistic, rockul românesc este „mai aproape de manele decât de hip-hop”. Algoritmul a relevat „similarități semnificative între cele două genuri în ceea ce privește vocabularul, structura frazelor și încărcătura emoțională a textelor”. Aceasta contrazice percepția comună și pune sub semnul întrebării granițele rigide impuse genurilor muzicale de către ascultători.

Explicația oferită de autori este că atât rockul, cât și manelele din România, „folosesc frecvent teme emoționale directe – dragoste, dezamăgire, conflict interpersonal – și un limbaj accesibil”, caracteristici regăsite și în muzica religioasă și folclor, care, la fel, prezintă „un vocabular simplu, un flux narativ calm („seren”) și o tendință de „ritualism anaforic” (repetarea începuturilor de vers)”. În contrast, hip-hopul se distinge printr-o „densitate lexicală ridicată, construcții narative mai elaborate și un limbaj mult mai specific, greu de confundat cu alte stiluri”, abordând un discurs social, autobiografic și protestatar. Studiul menționează că muzica Pop, deși modernă, este „adevăratul opus al Rock-ului, fiind caracterizată prin agitație, fragmentare și „ritualism cataforic” (repetarea obsesivă a finalurilor de vers și a refrenelor)”.

O nouă cartografiere a culturii populare românești

Acest studiu nu este doar o curiozitate statistică, ci o contribuție semnificativă la domeniul Umanioanelor Digitale din România, oferind o nouă teorie a genurilor muzicale bazată pe date empirice solide. Concluziile cercetătorilor Erik-Robert Kovacs și Ștefan Baghiu subliniază faptul că „limbajul folosit în versuri – compoziția frazelor, densitatea lexicală, tiparele de repetiție și tonul emoțional – poartă amprenta culturală și stilistică a genurilor muzicale”, iar un algoritm bine antrenat poate exploata aceste diferențe. Astfel, muzica populară și comercială din România devine o oglindă fidelă a dinamicilor sociale complexe, unde genurile tradiționale își păstrează stabilitatea lingvistică, iar cele moderne, influențate de globalizare, își manifestă hibridizarea și variabilitatea. Prin decodificarea acestor tipare, studiul ne invită să privim dincolo de sonoritate și de aparențe, înțelegând că fiecare gen muzical își scrie, prin cuvinte, propria poveste culturală, adesea într-un mod ce contrazice așteptările noastre și provoacă o reevaluare a identității noastre colective.