Cealaltă iubire a lui Mihai Eminescu. Legătura neștiută care i-a influențat creațiile literare

Mai multe influențe literare sau filosofice au fost identificate în opera lui Mihai Eminescu. Mai puțin cunoscută publicului larg, însă, este legătura dintre poetul român și dramaturgul britanic William Shakespeare. Există păreri de specialitate potrivit cărora o serie de motive și personaje sunt inspirate din opera englezului, pe care Eminescu l-a divinizat.

Poetul Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române, a avut surse de inspirație literare, filosofice, interioare și cotidiene. Este bine cunoscut faptul că în multe dintre operele sale, poezii și proză, Eminescu a fost influențat de natură, de sentimentele și de folclor.

Totodată, în poeziile sale de profunzime socială și filosofică se poate observa influența mitologiei grecești, a mitologiei indexiene și a principiilor filosofice ale lui Kant și Schopenhauer. Au existat și influențe din lumea literară, de exemplu, în cazul „Luceafărului”, capodoperă a creației eminesciene, specialiștii au identificat influențe din Lermotov sau Hölderlin, precum și din poetul german Leopardi, în lirica sa erotică. Influențele din opera eminesciană sunt cunoscute, în general, de orice școlar de la orele de limba și literatura română.

Mai puțin cunoscută și mai degrabă controversată este strania legătură a poetului român cu geniul dramaturgiei mondiale, William Shakespeare. Deși au fost despărțiți de mai bine de două secole, între poetul moldovean și „Marele Will” s-a creat o legătură mistică, descoperită de specialiștii în aprecierea și chiar a operei lui Emineschi. Se presupune că Eminescu ar fi fost profund inspirat de personajele și creațiile lui Shakespeare.

Poetul l-a divinizat pe Shakespeare și a compus poezii pentru el

Poetul național, născut la Botoșani, a dezvoltat un adevărat cult pentru dramaturgul englez. Afinitatea lui Eminescu pentru Shakespeare este puțin cunoscută publicului larg. Mai cunoscută este înclinația poetului român pentru romanticii germani, pentru filosofii germani, dar și pentru creațiile mitologice românești, grecești sau din India. Există, însă, nenumărate dovezi că Eminescu a dezvoltat o pasiune deosebită pentru William Shakespeare și opera sa.

De pildă, în „Sărmanul Dionisos” apare următoarea observație în legătură cu apariția unei tinere fete: „Părea că geniul divinului brit Shakespeare a suflat pe pământ un înger de lună nouă, o nouă Ofelia”, scria Eminescu. Aproape aceeași formă apare și în „Geniu dezolant”. În același timp, Eminescu se referea adesea la Shakespeare în scrierile sau notele sale, cum ar fi aceasta despre influența motivelor populare. „Flori parfumate, dar sălbatice ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare nu cumva amestecul aparent lipsit de sens al florilor sălbatice care se strecoară prin părul bătrânului rege nu este metafora vie a creierului său, în care imaginile, florile gândului se amestecă sălbatic și fără sens? Și ce profunzime în orele de gândire, și ce miros în acele flori! Așa sunt florile sălbatice – cântecele populare. De pe câmpiile lor au cules Shakespeare și fiecare poet național

Shakespeare l-a influențat pe Eminescu

Totodată, specialiștii au descoperit o serie de influențe zguduitoare în opera lui Eminescu. Mai precis ar fi vorba de personaje asemănătoare, teme sau chiar versuri. Tudor Vianu, vorbea de „uimitoarea oglindire a geniului celui mai mare poet englez în geniul celui mai mare poet român”. Iar un bun exemplu ar fi versul identificat de Al. Philippide „Lună tu, stăpâna mării” din „Satira” care seamănă cu „luna, guvernatoarea inundațiilor” din „Visul unei nopți de vară”. Apoi Radu Manoliu amintește de asemănări cu dialogurile din Hamlet în poezia „Despărțitoare”. Influențele evidențiate sunt numeroase cu referiri directe precum la poemele poeziei „Mortua Est” sau invocarea regelui Lear dar și a expresiei „Un regat pentru-o țigară” din „Sărmanul Dionis”.

Poetul s-a „îndrăgostit” la prima vedere de opera shakesperiană. Dacă inițial Eminescu a început să-l citească pe „Marele Will” prin traduceri germane, mai apoi poetul a învățat, se spune special pentru a-i descifra tainele, limba engleză, citind dramaturgia shakesperiană în limba engleză veche. Vladimir Streinu sau criticul și scriitorul Marcu Beza erau convinși de faptul că Eminescu îl citește în engleză pe Shakespeare. La fel spune și cunoscutul Leon Levițchi. Cert este că Eminescu era un poliglot, cunoscând numeroase limbi străine.

Exit mobile version