- Radu Jude surprinde cu un film mai sobru, dar la fel de incisiv.
- „Kontinental ’25” prezintă o poveste despre vinovăție și inegalitate socială.
- Eszter Tompa interpretează un executor judecătoresc măcinat de remușcări.
- În timp ce actorii au semnat afișele, Radu Jude a ales să transmită un mesaj anti-Putin și anti-Trump, subliniind angajamentul său față de problemele politice actuale.
Radu Jude, unul dintre cei mai provocatori regizori europeni, revine la Berlinală cu „Kontinental ’25”, un film care explorează vina, inegalitatea și consecințele capitalismului agresiv. Deși renunță la stilul său experimental extrem din ultimele producții, Jude păstrează ironia și critica socială.
Personajul principal este Orsolya (Eszter Tompa), un executor judecătoresc din Cluj, care se confruntă cu propria conștiință după ce evacuează un bărbat fără adăpost. Acesta, rămas fără soluții, își pune capăt zilelor.
„Fuck Putin+Trump”
La Berlinale, în timp ce actorii filmului au semnat afișele oficiale, regizorul Radu Jude a ales un mesaj diferit: „Fuck Putin+Trump”. Prin această declarație, Jude nu doar că atrage atenția asupra filmului său, ci și asupra contextului geopolitic actual. „Kontinental ’25” explorează teme legate de moralitate și justiție.
O poveste despre sistem și umanitate
Filmul începe într-un parc de distracții abandonat de la marginea Clujului, unde un om al străzii, Ion (Gabriel Spahiu), își duce existența printre ruinele unui trecut iluzoriu. Ajuns într-un adăpost improvizat într-o clădire de apartamente, Ion este evacuat de Orsolya, sub pretextul respectării legii.
Scena în care acesta își pune capăt vieții este una brutală, iar Orsolya devine martorul unui act disperat pe care nu-l poate uita. Urmează o serie de discuții cu prieteni, colegi și un preot, fiecare încercând să o liniștească. Dar nici justificările, nici ritualurile religioase nu pot șterge ceea ce s-a întâmplat.
Filmul sugerează că sistemul juridic și economic actual îi înstrăinează pe oameni, reducându-i la simple cifre într-un registru de execuții silite. Jude ilustrează perfect această deconectare prin stilul său vizual brutal, turnând filmul pe un iPhone, cu imagini dure.
O referință la „Europe ’51” și cinema-ul neorealist
Titlul filmului face trimitere la „Europe ’51” al lui Roberto Rossellini, unde Ingrid Bergman interpretează o femeie bogată care încearcă să se reabiliteze moral prin acte caritabile. Orsolya, însă, descoperă că gesturile individuale nu pot schimba un sistem construit pe inegalitate.
Ca stil, filmul lui Jude îmbină neorealismul italian cu absurdul contemporan. Orsolya este plasată într-un Cluj în plină expansiune, plin de șantiere și clădiri noi, dar unde sărăcia rămâne ascunsă în colțurile invizibile ale orașului. Filmul pune întrebarea: cine beneficiază cu adevărat de progres?
Citește și