Ce filme se petrec în 2026?

• Filmele plasate în 2026 te avertizează despre viitor, adesea sumbru și plin de pericole.
• De la marțieni la primate inteligente, distopiile cinematografice modelează așteptările noastre colective.
• Între scenarii apocaliptice și speranța unei coexistențe, reflecțiile ecranului devin oglinzi sociale.

Anul 2026, odată o simplă bornă calendaristică îndepărtată, a devenit acum prezentul nostru, un punct în timp către care nenumărate scenarii cinematografice au proiectat viziuni apocaliptice, tehnologice sau profund sociale. Pe măsură ce ne confruntăm cu realitatea contemporană, marcată de progrese uimitoare în inteligența artificială și de incertitudini geopolitice, se impune o întrebare: au reușit aceste producții, de la clasicele SF la blockbustere moderne, să anticipeze provocările cu care ne confruntăm astăzi? Analizând aceste „ferește” către un 2026 imaginar, descoperim nu doar o galerie de previziuni, ci și o oglindă a angoaselor și speranțelor colective care continuă să ne modeleze percepția asupra viitorului.

Apocalipsa marțiană și angoasa tehnologică

Multe dintre viziunile cinematografice ale anului 2026 sunt dominate de ideea catastrofei, adesea declanșate de explorări științifice sau de avansul necontrolat al tehnologiei. Filmul Doom, o adaptare a jocului video omonim, plasează în acest an descoperirea unui portal către un oraș antic pe Marte, punctul de plecare al unei serii de mutații genetice îngrozitoare.

Jesse Hassenger, scriind pentru The Guardian, observă cu o undă de sarcasm că, „dacă am descoperi un portal către un oraș marțian antic, este cu adevărat dificil de spus dacă Elon Musk ar fi încă super încântat să trimită pe toată lumea pe Marte sau ar deveni instantaneu descurajat că portalul nu a fost ceva pentru care a plătit personal”. Această reflecție subliniază o schimbare în paradigma anticipației: nu atât catastrofa în sine, cât mai degrabă motivațiile și reacțiile umane la marile descoperiri. Chiar și producțiile Marvel, deși adesea plasate departe de Pământ, par să sugereze o formă de stagnare narativă sau „o învârtire frustrantă în gol”, ilustrând o anumită deziluzie față de promisiunile progresului.

Primatele și virusul: O distopie pandemică premonitorie?

O altă temă recurentă este cea a colapsului civilizațional, declanșat de un virus. Dawn of the Planet of the Apes, a cărui acțiune se desfășoară în 2026, descrie o lume în care o pandemie a decimat populația umană, propulsând în același timp inteligența primatelor.

Scenele finale din filmul anterior, Rise, care arătau răspândirea rapidă a virusului în jurul anului 2019, capătă o rezonanță aproape sinistră în lumina pandemiei reale de COVID-19. Cu toate acestea, realitatea nu a oglindit pe deplin scenariul cinematografic. „Dacă vă vine să credeți, suntem deja la șase ani de la răspândirea Covid-19. Iar umanitatea, deși evident rănită de virusul încă în răspândire, nu a fost anihilată. Iar tehnologia noastră cu siguranță nu a fost scoasă din joc,” notează Hassenger. În ciuda diferențelor, mesajul esențial al filmului – că natura umană, sau cea a primatelor, va duce inevitabil la conflict violent, indiferent de bunele intenții – rămâne un comentariu social puternic asupra capacității noastre de autodistrugere și a vulnerabilității în fața instinctelor primare.

Metropolis: Oglinda socială a anului 2026

Dar există un film care transcende timpul. Și care oferă o reprezentare surprinzător de actuală a anului 2026. Acesta este Metropolis al lui Fritz Lang. Realizat în 1927, acest clasic mut proiectează o imagine a unei metropole viitoare. Acolo o clasă de elită bogată prosperă în zgârie-nori impunători. În același timp muncitorii se zbat în subteran. Filmul, așa cum este interpretat, „pledează pentru coexistență. Spre deosebire de Dawn, pare optimist cu privire la posibilitatea ca o astfel de coexistență să fie posibilă”. Cu toate acestea, Hassenger subliniază o inversare interesantă. Un robot creat pentru a imita un om nu devine o unealtă a corporațiilor, ci un catalizator al revoltei.

Lang a anticipat o lume dependentă de tehnologie. Dar paradoxal, bazată pe munca manuală. O uniune logică între disprețul de dreapta față de „muncitorii necalificați” și entuziasmul corporativ pentru AI. Viziunea sa despre un robot ca agent de distrugere a clasei conducătoare se poate manifesta diferit în realitate. Dar preocupările fundamentale ale lui Lang rămân la fel de pertinente. Este vorba de prăpastia dintre bogați și săraci, alienarea tehnologică și potențialul de revoltă socială. Metropolis continuă să ne avertizeze despre o lume în care, fără eforturi conștiente, discrepanțele economice ar putea atinge cote distopice. Ceea ce ar face o reconciliere prin „iubire” să pară mai puțin probabilă acum decât acum un secol.