- Nicholas Barber și Caryn James îți aduc o selecție complexă de filme pentru toate gusturile.
- Caryn James recomandă „The Beast”, „Civil War”, „La Chimera” și „Io Capitano”.
- Sydney Sweeney, mai nou și producătoare, joacă rolul principal în „Immaculate”, un film care depășește așteptările.
Criticii BBC de film Nicholas Barber and Caryn James vin cu o selecție de opt filme dintre cele mai bune de până acum în 2024. De la comedie la dramă, criticii propun diversitate pentru toate preferințele, oferind o gamă largă de opțiuni pentru a satisface gusturile variate.
The Beast
Caryn James: „Am ieșit de la „The Beast” gândindu-mă „Acesta este unul dintre cele mai ciudate filme pe care le-am văzut de la Poor Things încoace, dar mi-a și plăcut”. Bertrand Bonello a creat un film îndrăzneț despre dragoste, memorie, durere și inteligență artificială. Acesta străbate trei perioade de timp, fiecare prezentând versiuni ale lui Gabrielle și Louis. Personajele sunt interpretate de Léa Seydoux și George MacKay. În 2044, A.I. poate fi folosită pentru a șterge sentimentele negative. Gabrielle este dusă în Parisul periodei Belle Epoque și reexperimentează toate acele amintiri dureroase.
Immaculate
Nicholas Barber: Lista de filme continuă cu „Immaculate”, unde Sydney Sweeney este producătoare. Sydney joacă în acest film de groază minunat de înfiorător despre o călugăriță americană care află că totul nu este așa cum pare într-o mănăstire italiană. „Immaculate” este superior din multe puncte de vedere altor producții asemănătoare. De la comentariul îndrăzneț despre tratamentul femeilor de către bărbați până la cinematografia care amintește de arta religioasă renascentistă. Ceea ce este cel mai frapant la film, este disponibilitatea sa de a duce lucrurile la extreme uluitoare. Sunt nenumărate momente când te uiți la film și te gândești: „Nu… nu vor merge acolo… nu ar…” Și apoi o fac.
Civil War
Caryn James: Reacțiile la acest film au fost aproape la fel de polarizate ca țara divizată pe care o înfățișează. Alex Garland și-a imaginat un viitor apropiat al SUA care a intrat în război civil sub un președinte fascist. Kirsten Dunst este în centrul acțiunii în calitate de fotojurnalist. Împreună cu colegii ei – interpretați de Wagner Moura, Cailee Spaeny și Stephen McKinley Henderson – s-au expus unui mare risc, acela de a asista și de a raporta acțiunea din jurul lor. Cel mai îngrozitor aspect al filmului este cât de acut și convingător portretizează ficțiunea lumea reală din jurul nostru.
Love Lies Bleeding
Nicholas Barber: Kristen Stewart întră în pielea unui personaj ca are o viață mizerabilă la începutul filmului „Love Lies Bleeding”. Ea gestionează o sală de sport, își evită tatăl gangster (Ed Harris) și încearcă să-și convingă sora (Jena Malone) să pună capăt căsniciei ei abuzive. Totul se schimbă atunci când personajul carismatic jucat de Katy O’Brian se oprește în drum spre un concurs de culturism din Las Vegas și o întâlnește pe protagonistă. Scântei zboară și nebunia generală continuă să explodeze. Astfel, Rose Glass ne prezintă un film noir lesbian elegant, întunecat și comic.
La Chimera
Caryn James: Unul din cele opt filme recomandate este„La Chimera”. Acțiunea este plasată în Toscana în anii 1980, este printre cele mai bune filme ale lui Alice Rohrwacher. Josh O’Connor joacă rolul lui Arthur, un englez care lucrează cu o bandă de tâlhari italieni pentru a găsi artefacte antice în morminte pentru a le vinde pe piața neagră. Rohrwacher are un ochi pentru a găsi frumusețea în ruine, fie că este casa mare care stă să se prăbușească, fie cî este vorba de Arthur însuși. Intriga continuă să evolueze, presărată de drame, dar filmul este modelat de performanța emoționantă, discretă, dar carismatică a lui O’Connor și de viziunea elegantă a lui Rohrwacher.
Robot Dreams
Nicholas Barber: „Robot Dreams” este o producție spaniolă-franceză și este un omagiu adus vitalității New York-ului anilor 1980. Este animat într-un stil de carte ilustrată 2D și este plin de detalii minuscule. Nu are niciun dialog și totuși este presărat cu inteligență și înțelepciune. Totul este despre un câine și un robot, însă este o explorare a singurătății și a companiei umane. Adaptat după romanul grafic al Sarei Varon și regizat de Pablo Berger, această bijuterie nominalizată la Oscar spune povestea încântătoare a doi prieteni care se bucură unul de compania celuilalt. Ulterior, personajele trebuie să își dea seama dacă pot învăța să trăiască separat.
Io Capitano
Caryn James: Puține drame cu migranți sunt la fel de încântătoare, umane și pline de suspans ca aceasta. Filmul ne vorbește despre călătoria dificilă a unui băiat de 16 ani în timp ce părăsește Senegal în căutarea unei vieți mai bune. Matteo Garrone (Gomora) a câștigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Veneția din 2023 , iar starul său neprofesionist, Seydou Sarr, a câștigat Premiul cel mai bun actor tânăr. Cu relativ puține cuvinte, Garrone și Sarr creează un film elocvent, pătrunzător de real, despre o singură persoană, a cărei poveste rezonează cu situația a milioane de oameni din întreaga lume.
Perfect Days
Nicholas Barber: Nu ai crede neapărat că cineva care face curățenie în toalete publice pentru a-și câștiga existența a găsit secretul fericirii. „Perfect Days” de Wim Wenders vine însă cu un argument puternic. Acest film în limba japoneză este un studiu hipnotic al personajului Hirayama (Kōji Yakusho) în Tokyo în timp ce își îndeplinește sarcinile de curățenie. Acesta își udă plantele, citește romane, ascultă muzică rock și face fotografii copacilor, toate cu aceeași liniște și mândrie. Există indicii despre modul în care viața lui Hirayama s-a schimbat și despre cum s-ar putea schimba în viitor, dar miezul filmului este o meditație asemănătoare unui documentar asupra liniștii unei existențe reduse la esențial.
