Mulți se întreabă de ce nu s-a unit și Basarabia cu România la 1859, când Moldova mică și Țara Românească au format România. De fapt, nici această Moldovă mică nu s-a unit atunci toată, fiindcă Bucovina era răpită de austrieci la 1775. Totuși, paradoxal, Basarabia a intrat în componența României la 1859.
Evenimentele istorice sunt interpretate diferit în țări diferite. Astfel, când jumătatea Moldovei dintre Prut și Nistru a fost dată rușilor în 1812, aceștia spun că au luat-o de la turci, iar românii spun că a fost răpită de la ei. Din punct de vedere rusesc și turcesc, Principatele Dunărene (cum numesc rușii Țările Române, ca să evite epitetul etnic) erau provincii otomane. Românii, însă, consideră că țările lor erau principate autonome, plătitoare de tribut turcilor (provincii otomane erau doar țările de la sud de fluviu, stăpânite efectiv). La 1812, numele de Basarabia se acorda, în general, Bugeacului, adică regiunii de sud a teritoriului dintre Prut și Nistru. Rușii, ca să folosească un nume cunoscut de localnici, care trebuiau atrași cumva de partea lor, au extins numele de Basarabia asupra întregii regiuni răpite la 1812. Dar lumea știa că Basarabia fusese inițial doar sudul. În 1856, când rușii au pierdut Războiul Crimeii, sudul despre care vorbim, adică ținuturile Cahul, Ismail și Bolgrad, a fost redat Moldovei, fiindcă el îndepărta Rusia de la Gurile Dunării. Prin urmare, la unirea din 1859, Basarabia era parte Moldovei și a României. La scurt timp, în 1878, Rusia ne-a răpit din nou această „Basarabie”, în ciuda faptului că se angajase să apere granițele României. Perfidia Rusiei era de-acum un fapt cunoscut.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri