Un vârf de… Copal

Copalul este una dintre cele mai vechi rășini sacre ale lumii, cu origini în Mesoamerica. Rășina aromatică este obținută din mai multe specii de arbori tropicali, respectiv Bursera bipinnata, Bursera excelsa și Protium copal. Considerat „alimentul zeilor”, aceasta este folosită încă din perioada olmecilor, aprox. 1500 î.Hr., în ritualuri religioase, de purificare și în ofrande.

Aztecii spuneau că, atunci când zeul Soarelui, Tonatiuh, a văzut suferința oamenilor, a plâns. Lacrimile care au căzut pe pământ s-au transformat în picături luminoase, aromate de copal. De aceea, când se ardea copalul, fumul care urca spre cer era considerat mesaj trimis direct Soarelui.

O poveste maiașă spune că fiecare copac are un suflet, iar copalul ar fi „respirația inimii copacului”. Când rășina este arsă, sufletul copacului se ridică spre univers și îl leagă pe om de lumea spirituală.

Maiașii ardeau copal pentru a vorbi cu strămoșii, a cere protecție, dar și pentru a deschide porțile lumii invizibile. O legendă nahua spune că un demon al nopții, Tzitzimime, a încercat să înghită Soarele. Dar un singur arbore a rezistat forței întunericului – cel de copal, care, cu fumul său aromat, alungă demonul și protejează cerul.

Din acest motiv, copalul era ars în temple pentru protecție cosmică. În tradiția mexicană, copalul este ars pentru a ghida sufletele morților care se întorc acasă. Astfel, „sufletele pot găsi drumul doar acolo unde miroase a copal.”

Legenda Quiché spune că, la începutul timpului, zeii au creat trei lucruri pentru a echilibra lumea: porumbul (pentru trup), cacao (pentru inimă) și copalul (pentru spirit). Cine arde copal își curăță nu doar casa, ci și „drumul vieții”.

În unele comunități indigene din Amazon se spune că spiritele răuvoitoare nu suportă mirosul de copal. De aici, tradiția ca în fiecare casă să existe un mic bol cu rășină arsă la ocazii importante, pentru a ține energia blândă și curată.