Celebrezi poezia și dincolo de zilele oficiale

• Descoperă farmecul neoficial al Zilei Poetului, pe 21 august, o ocazie de a redefini ce înseamnă poezia pentru tine.
• De la Sumer la contemporaneitate, explorează paradoxurile poeziei, inclusiv rolul esențial al „poeziei proaste”.
• Lasă-te inspirat de versuri românești memorabile construite pe negații, de la Eminescu la Blandiana.

Ziua poetului este adesea trecută cu vederea, eclipsată de alte sărbători oficiale. Cu toate acestea, există ceva special în această celebrare, poate tocmai pentru că este mai degrabă un gest personal decât o impunere calendaristică. UNESCO celebrează poezia pe 21 martie, iar Marea Britanie o onorează în octombrie, în timp ce Irlanda are o fereastră largă de sărbătoare în aprilie-mai. Ziua de 21 august, însă, ziua poetului „neoficială”, capătă un farmec aparte, oferind o oportunitate de a explora poezia dincolo de constrângerile formale.

Poezia are nevoie de toate formele – chiar și de cele mai slabe

Probabil că răspunsul care se impune cel mai repede pentru celebrarea poeziei este ”în fiecare zi”. Dar ca să revin la ziua de azi ai o zi oficială de la UNESCO în primăvară, alta la fel de oficială în Marea Britanie, în octombrie. Și alte zile locale, în Irlanda, de exemplu, sărbătoarea poeziei este ba la finalul lui aprilie, ba în mai. Ziua de 21 august este singura care nu e oficială nicăieri și asta îi oferă farmecul ei. Mai ales că vine după o zi la fel de neoficială, pe 18 august când e celebrată ziua poeziei proaste. Dar asta se împacă destul de bine cu situația paradoxală a poeziei care are nevoie de toate formele, chiar și de cele mai slabe, ca să își facă treaba. Deci și de toate zilele, mai ales de cele neoficiale, aș spune.

Paradoxurile poeziei: de la Enheduanna la negațiile românești

Poți evada într-o discuție fascinantă despre natura complexă a poeziei. Ceea ce considerăm „poezie proastă” poate fi o etapă necesară în evoluția unui artist sau o perspectivă neconvențională care provoacă normele. Niciun autor de referință în domeniu nu a scăpat fără să scrie și poezie proastă. La un moment dat. Ba chiar și poeziile bune au scăpat uneori pentru un timp îndelungat atenției publice. Mult timp nici nu a contat că primul nume al unui poet din istorie este al unei poete. Enheduanna, o preoteasă sumeriană care a trăit acum 4.200 de ani. Paradoxul poeziei se extinde și la rolul negațiilor în exprimarea emoțiilor profunde.

„Nu-mi place poezia”: De ce poezia beneficiază chiar și din respingere

Elena Vlădăreanu, o voce importantă a poeziei contemporane, a scris: „Nu-mi place poezia / Nu-mi place carnea de porc”. Această declarație aparent simplă și directă subliniază faptul că poezia nu trebuie să fie întotdeauna pe placul tuturor. Ai tot auzit că în presă și publicitate e mai bine ca totul trebuie să fie afirmativ și cuvântul ‘nu’ nu vinde. Însă o serie serioasă dintre cele mai apreciate versuri din poezia românească sunt făcute fix din negații. Astfel, poezia nu se teme de refuz sau disconfort. Această deschidere către toate perspectivele, chiar și cele negative, contribuie la vitalitatea și relevanța sa continuă. Așadar, fie că o celebrezi oficial sau nu, fie că preferi versurile clasice sau abordările experimentale, poezia este o forță culturală care merită explorată în fiecare zi.

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Lucian Blaga

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
Mihai Eminescu

„Nu mă lăsa pradă cercului de nisip”
Nina Cassian

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte”
Tudor Arghezi

„Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe o carte”
Tudor Arghezi

„Nu mușc, dar pot să mușc, nu mușc/ Și mă fotografiez mereu”
Ana Blandiana

„Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează”
Ana Blandiana

„O, nu bea apa, șoptește geamătul, ce capcană”
Grete Tartler, laureata premiului Eminescu la Botoșani în ianuarie 2025

„Nu-mi place poezia/ Nu-mi place carnea de porc”
Elena Vlădăreanu