Ce scriitori îți leagă lumea de Ziua Franței

• Descoperă cum literatura franceză ne-a făcut să ne îndrăgostim de Franța
• Află cine sunt scriitorii francezi cool și românii care au cucerit Parisul
• Citește despre influențele reciproce și poveștile care au traversat granițele
• Nu mai puțin de 16 scriitori francezi au primit premiul Nobel pentru literatură
• Annie Ernaux a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 2022
• Marcel Proust își arată admirația pentru românca Anna de Noailles
• Citește despre influențele reciproce și poveștile care au traversat granițele

Scriitori francezi mișto: De la Rimbaud la Annie Ernaux

Când vine vorba de literatură franceză, lista celor care au schimbat modul în care privim lumea e lungă și fascinantă. Ar fi ușor să te legi de un parcurs istoric . Dar aș spune că drumul logic pare să fie de la scriitori de azi spre cei clasici.

Annie Ernaux este o voce puternică a autoficțiunii. Este cel mai recent nume al literaturii franceze premiat cu Nobel în 2022. A transformat experiențele personale în literatură universală, dând glas unei întregi generații. Michel Houellebecq, cu stilul său provocator și acid, a redefinit romanul contemporan. A adus în discuție teme precum alienarea și criza identitară. Ori cărțile surprinzătoare mereu pe care le propune Pascal Bruckner cu investigația filosofică inclusă. Le Clézio, laureat al Premiului Nobel ne-a purtat prin peisaje exotice și interioare fragile, explorând legătura dintre om și natură.

De fapt Franța este țara din care vin cei mai mulți premianți Nobel pentru Literatură. Iar de la ei îți vine și legătura cu clasicii. Direct. De la revolta lui Baudelaire, la șocurile lui Arthur Rimbaud, geniul rebel care a scris „O, anotimpuri, o, castele!” la doar 16 ani, autori care au pus bazele modernității în literatură. Cum s-a petrecut cu tipurile de roman concurente unul dinspre Balzac, celălalt din scrisul lui Gustave Flaubert.

Și ce poezie am avea fără fantasma poetului vagabond din Evul Mediu. Fără Francois Villon, studentul mereu pendulând între admirație și furie melancolică. Dar vreau să îți pomenesc o situație specială. Printre temele pe care îmi place să le descopăr mereu rediscutate este ”Cât de românesc este sau nu este romanul Castelul din Carpați” al lui Jules Verne? Sau felul în care în scrisorile sale, Van Gogh vorbește despre felul în care apreciază cărțile de Carmen Sylva. Este pseudonimul Reginei Elisabeta a României la sfârșitul secolului XIX.

Români care s-au consacrat în Franța: Cioran, Ionesco, Istrati

Literatura română are și ea ambasadorii săi de excepție în Franța. Emil Cioran a devenit celebru pentru aforismele sale sumbre și pentru stilul său inconfundabil, scriind direct în franceză și fiind considerat unul dintre cei mai importanți eseiști ai secolului XX. Eugène Ionesco, părintele teatrului absurdului, a schimbat pentru totdeauna scena pariziană cu piese precum „Cântăreața cheală”. Panait Istrati, „Gorki al Balcanilor”, a cucerit publicul francez cu povești despre libertate și solidaritate, inspirate din propria sa viață aventuroasă. Marcel Proust își arată de mai multe ori admirația pentru contesa Anna de Noailles. Născută Brâncoveanu și descendentă din celebra familie de boieri, ea nu a trăit niciodată în România și a scris numai în limba franceză. Dar este una dintre primele femei primite în Academia Română.

În Franța a fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare iar în România, una dintre primele femei membru corespondent al Academiei Române. Împreună cu Regina Elisabeta și Elena Văcărescu. Anna este modelul contesei Gaspard de Reveillon din romanul lui Marcel Proust, ”Jean Santeuil”.

Acești autori nu doar că au fost recunoscuți în Franța, dar au și influențat cultura literară franceză, aducând perspective noi, teme universale și o sensibilitate aparte, născută la confluența dintre două lumi.

Cum ne-am îndrăgostit de Franța citind literatura ei

Pentru mulți dintre noi, dragostea pentru Franța a început cu pagini de carte. Poate că am descoperit Parisul boem prin ochii lui Flaubert. Sau ne-am lăsat cuceriți de poezia lui Rimbaud ori de aciditatea lui Houellebecq. Literatura franceză a fost mereu o poartă către altceva. Către o lume a ideilor, a rafinamentului, a revoltei și a pasiunii. De obicei primești un răspuns istoric legat de integrarea termenilor franțuzești în limbajul militar românesc al secolului XVIII. Din perioadele în care armatele țariste se aflau pe teritoriul țărilor române. Îți amintești că atunci când citești Tolstoi, ai pasaje întregi de dialog între ofițeri și între alte personaje. Doar în franceză.

Istoria la persoana clasică

Pe noi ne afectau războaiele Ruso-Turce așa că avem toată această moștenire. Apoi copiii boierilor ajungeau să studieze în Franța. Ai liste întregi de figuri influente în literatura română. De la Kogălniceanu la Ion Ghica sau Bălcescu care veneau cu idei dezvoltate în prima jumătate a secolului XX în mediile pariziene. Știi și satira lui Alecsandri, cu ridicolul cuvintelor franțuzite, el însuși cu studii în Franța, și premiat acolo. Deja în a doua jumătate a secolului XIX începea influența germană și austriacă care a dat perioada clasicilor români. Dar imaginea culturală a Franței a revenit și la începutul secolului XX încă și mai puternic. Acum vorbim de scriitori francezi care leagă pentru totdeauna imaginația românească de Franța.

Emil Cioran a devenit celebru pentru aforismele sale sumbre și pentru stilul său inconfundabil. A scris direct în franceză și fiind considerat unul dintre cei mai importanți eseiști ai secolului XX. Eugène Ionesco, părintele teatrului absurdului, a schimbat pentru totdeauna scena pariziană cu piese precum „Cântăreața cheală”. Panait Istrati, „Gorki al Balcanilor”, a cucerit publicul francez cu povești despre libertate și solidaritate. Inspirația vine din propria sa viață aventuroasă. Iar perioada suprarealistă a fost legată strâns de grupul de la București.

Din acesta Gherasim Luca a ales Franța și a rămas una dintre figurile marcante ale poeziei în performance. Acești autori nu doar că au fost recunoscuți în Franța, dar au și influențat cultura literară franceză. Au adus perspective noi, teme universale și o sensibilitate aparte, născută la confluența dintre două lumi.

Cum continuă povestea și acum

Dar povestea continuă și acum cu Dumitru Țepeneag sau Dinu Flămând ca și poete cu precum Rodica Draghincescu sau Linda Maria Baros, activi în Franța deceniilor recente.

Lectura scriitorilor francezi ne-a deschis orizonturi, ne-a făcut să visăm la cafenelele din Montparnasse sau la străzile din Marsilia, să ne punem întrebări despre identitate, libertate și sens. Iar întâlnirea cu românii care au scris și au fost citiți în Franța ne-a arătat că literatura e, de fapt, un pod între culturi, o aventură care nu se termină niciodată.

Așa am ajuns să ne îndrăgostim de Franța: citind-o, trăind-o, visând-o prin cărțile scriitorilor săi.