Nimic mai torid decât basmele africane. În basmele africane nu există amurg. Noaptea cade brusc, ca o cortină la sfârşit de spectacol. Nu însă înainte de a ne dărui poate cea mai frumoasă definiţie: „Oamenii sunt cuvinte în marş”. Dimineaţa soarele nu răsare, ci pur şi simplu explodează pe cer. De sus, unde stă agăţat toată ziua, vede şi el acelaşi lucru: oamenii sunt cuvinte în marş.

Numai în basmele africane te împiedici la fiecare pas de şamani, vracii aceia în straie ţipătoare, care stau chirciţi la pământ, mestecând o fiertură din ouă de iblis, Pasărea Mută. Şamanii fac orice, dar nu-ţi pot ghici decât trecutul. Însă ce e mai important decât să îţi cunoşti şi să îţi înţelegi bine trecutul? Ţi-l dau să ţi-l legi de gât, ca pe un talisman preţios din corn de rinocer, cu care să înfrunţi fără teamă prezentul şi să îţi alegi cu atenţie drumul. Un lucru e sigur pe-acolo: acelaşi drum te poate duce în direcţii diferite.

Ciudat mai este şi că nu poţi povesti un basm african de două ori. Nu din cauză că n-ai apuca. Nu fiindcă întunericul cade fără să te prevină, fără să te plimbe prin lumina dulce a amurgului. Un basm african nu poate fi povestit de două ori, fiindcă – odată spus – se întoarce la cer, ridicându-se ca fumul.

Recomandări

TOM STURRIDGE ESTE IAR SANDMAN
CASELE DE MODĂ MIZEAZĂ LITERAR
ȘEFUL OPEN AI ÎȚI PREZINTĂ NOUL TĂU COLEG
FRIENDS DON'T LIE
HORIA SABO MIZEAZĂ PE AI DREPT GENERATOR DE FORȚĂ DE MUNCĂ

Am uitat să spun esenţialul: basmele cred că sunt din cer şi au ajuns pe pământ doar pentru că au făcut un pas greşit.

Partenerii noștri