Pop Up. Mihai Viteazul și România

Când a domnit Mihai Viteazul (1593-1601), nu exista România și nici măcar cuvântul „Romania” nu avea înțelesul de astăzi. Mihai Viteazul, chiar dacă a unit pentru o clipă cele trei țări care aveau să formeze ulterior România, nu a creat România, dar a rămas un precursor al României de mai târziu. El este primul domn român care s-a intitulat oficial la Iași, în 1600, „domn, din mila lui Dumnezeu, al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Istoricii de mai târziu l-au perceput ca pe un unificator. Dar el nu a făcut unirea în spirit național modern, ci în sens medieval, cu scopul de a crea un bloc politic, care, alături de alte puteri, să apere valorile „Republicii Creștine” europene. În memoriul adresat de către Mihai Viteazul, în 1601, împăratului romano-german Rudolf al II-lea, principele român scria: „Provincia mea, Țara Românească, nu e mai departe de scaunul tiranului, ce se numește Constantinopol, decât cale de cinci zile și numai Dunărea o desparte de teritoriul dușmanului. În această țară aș fi putut trăi liniștit sigur și fără nici o frică, dacă nu mă simțeam chemat de credința mea față de Maiestatea Voastră, și față de întreaga Creștinătate. Eu însă, nevrând să sporesc puterea turcilor prin ostașii mei, spre distrugerea creștinilor, de bună voie m-am arătat gata de a lua parte la Liga Creștină, fapt prin care mi l-am făcut pe tiran dușman de moarte, însetat după sângele meu“. Mihai a fost un domn creștin care, prin faptele sale, a sporit gloria neamului românesc.