A fost vreodată? N-a fost niciodată?
Pe vremea când păsările lăsau urme pe cer, lumea era o uriaşă mascaradă. Toţi oamenii purtau măşti. Chipul era un activ mult prea irelevant, prea de dispreţuit ca să fie expus public.
Într-atât nu mai conta chipul, încât uitaseră toţi că au o înfăţişare.
Exista, fireşte, o piaţă neagră. Oamenii cumpărau chipuri la preţuri exorbitante, agonisindu-şi nelinişte. O marfă rară – neliniştea, într-o ţară fără oglinzi.
Oamenii nu se mai vedeau şi celor mai mulţi asta le provoca o mare uşurare. Cu timpul, au simţit că nici să-şi vorbească nu le era de trebuinţă.
În Constituţie a mai rămas un singur articol, pe care îl socoteau o culme a înţelepciunii – Regula de Aur a Armoniei: “Din tot ce ai vrea să spui cel mai chibzuit lucru e tăcerea, căci despre ea nimeni nu are nimic de comentat”.
În ţara despre care îţi povestesc, fiecare îşi era prea de ajuns sieşi.
Dar anii au trecut, însă ei n-ajunseseră să-şi vadă zilele până la capăt, când un nou conducător, hotărât să nu lase lucrurile să curgă în voia lor, le-a restituit cuvintele.
Şi, fiindcă nimeni nu se încumeta să ridice măcar o literă, să ia măcar o silabă, Conducătorul cel nou le-a scos măştile. Sub ele nu mai era decât o pulbere de mirare.

Recomandări

MUSIC HEALS THE SOUL
CE RESTAURANTE SUNT PREMIATE ÎN SUA?
LIMERANȚA ASCUNDE PROBLEME DIN TRECUT
TU CÂT TIMP PETRECI PE TELEFON?
TU BEI CAFEA? IATĂ CE AR TREBUI SĂ ȘTII

Partenerii noștri