Pop Up. Răscoala lui Horea – 1784

În urmă cu circa două secole și jumătate, un țăran dăruit cu har din Munții Apuseni, născut în satul Arada (azi Horea), îi ridica pe truditorii gliei din Transilvania la luptă.
Îl chema Vasile Nicola Ursu și era cioplitor de biserici, precum aceea din satul Cizer, pe bolta căreia și-a încifrat numele (Lucrat Ursu H.). Horea era porecla dată de oameni, după obiceiul lui de a hori frumos la petreceri. Țăranii ardeleni erau sătui de iobăgie și de stăpâni, iar cei din munți nu mai puteau răbda asupririle fiscului austriac. Autoritățile au anunțat că țăranii care veneau să se înroleze la Alba Iulia scăpau de iobăgie. Copleșită de cei veniți de peste tot, stăpânirea a anulat ordinul de recrutare. Atunci, Horea, alături de Cloșca, de Crișan, i-a organizat pe țărani care au început să atace orașele, cuiburi ale nobilimii. Asaltul asupra Devei, a scos la lumină și programul răscoalei, adică revendicările țăranilor: nobilii să nu mai fie, să jure pe cruce, să trăiască din slujbe, să plece de pe moșii, să plătească impozite ca oamenii de rând. Nobilii s-au organizat și i-au învins pe țărani, conducătorii fiind frânți pe roată la Alba Iulia. Horea a rămas ca erou al românilor, fiind supranumit de unii din epocă „regele Daciei”.
Dacă intelectualii au visat libertatea românilor și recunoașterea lor ca națiune egală cu celelalte din Transilvania prin memorii (suplici) adresate împăratului habsburg ori prin lucrări savante specifice iluminismului (Școala Ardeleană), țăranii lui Horea au plănuit binele națiunii prin luptă.