citEști. „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei” Alda Merini: Identitatea și dualitatea ta față de tine copil: copiii au puterea

„Glasul tău e puternic

și are un ecou universal.”

Alda Merini, „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei”, traducere Dana Barangea, Humanitas, 2024

„Îți las ție aceste urme pe pământ

duioase, gingașe, ca să se poată spune:

pe aici a trecut un mugur sau o furtună”

Alda Merini, „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei”, traducere Dana Barangea, Humanitas, 2024

Cu ziua copilului te apropii de mijlocul anului. Așa că selecțiile citEști din iunie îți propun cărți care îți vorbesc despre miez și esențe. Asta te așteaptă în „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei”, antologia traducerilor din poemele scrise de Alda Merini. Știi și tu cât de surprinzătoare este recunoașterea unei persoane pe care o credeai cât se poate de departe de tine. Cum este și cazul poetei italiene. Cum se întâmplă cu tine când îți dai seama că încă mai vezi lumea cu aceiași ochi pe care îi aveai când erai copil.

„Nu mă puneți alături de femeile

care-și iubesc mai mult plânsul

decât își iubesc copiii”

Alda Merini, „Il suono dell’ombra/ Sunetul umbrei”, traducere Dana Barangea, Humanitas, 2024

Sunetul remarcabil al poeziei

Alda Merini (1931-2009) a fost o prezență remarcabilă în literatura italiană. Ea reușește, în ciuda biografiei zbuciumate, să se impună ca una dintre scriitoarele cele mai importante, cu un discurs inconfundabil. Publică primele poeme în adolescență, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Debutul precoce și consecvența cu care scrie și publică îi aduce aprecierea din partea unor figuri importante ale vremii. Printre aceștia se numără Pier Paolo Pasolini, Giorgio Manganelli și Salvatore Quasimodo, care i-au devenit prieteni și mentori.

Deși cu intermitențe cauzate de tulburări psihice, episoade de depresie și isterie care au dus la internarea poetei, Alda Merini publică poezie cu o anumită constanță, extrăgându-și parcă forța imaginarului și a limbajului din experiențele traumatice. Volumele sale cele mai cunoscute sunt La presenza di Orfeo (1953), Paura di Dio (1955), Terra Santa (1984), Delirio amoroso (1989), Il tormento delle figure (1990), Vuoto d’amore (1991), Sogno e Poesia (1994), Reato di vita (1994), Ballate non pagate (1995), Clinica dell’abbandono (2003), pentru care a primit diverse premii (Premio Librex Montale, Premio Viareggio, Premio Elsa Morante Ragazzi ), îți spune poeta Anastasia Gavrilovici pe Bookaholic.