La 225 de ani de la moarte, Ienăchiță Văcărescu se dovedește un modern. Poet, filolog, istoric, erudit și poliglot, descindea dintr-o veche familie boierească și avea un bunic, Ianache, sacrificat pe altarul credinței în 1714, odată cu Brâncoveanu și fiii săi și devenit sfânt.

  • Știa slavonă, greacă, turcă, arabă, persană, franceză, germană și italiană.
  • A scris „Istoria prea puternicilor împărați otomani”, fiind al doilea român, după Dimitrie Cantemir, cu o asemenea sinteză.   
  • Este autorul primei gramatici românești tipărite („Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orânduielilor gramaticii rumânești”), publicată în 1787.
  • A scris versuri erotice, delicate și alintate („Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare, ca o lumină./ S-o iau, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o rădică.”), dar și unele străbătute de fior patriotic („Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire”).          

În unul din exilurile sale (la Brașov), revoltat de rușii care jefuiau țara, ar fi scris: „Turcii, deși ticăloși, își iau banii și te lasă în pace, pe când rușii doresc să te înghită și să te mistuie”. A fost un iluminist anunțând timid romantismul, s-a mișcat în cadre răsăritene, dar și europene occidentale, visând o soartă mai bună pentru români.

   

Recomandări

MUSIC HEALS THE SOUL
CE RESTAURANTE SUNT PREMIATE ÎN SUA?
LIMERANȚA ASCUNDE PROBLEME DIN TRECUT
TU CÂT TIMP PETRECI PE TELEFON?
TU BEI CAFEA? IATĂ CE AR TREBUI SĂ ȘTII

Partenerii noștri